Infarct splenic (moartea splinei)


Abdomen | Gastroenterologie | Infarct splenic (moartea splinei) (Disease)


Splina este un organ extrem de perfuzat situat in unghiul din stanga sus al abdomenului, intre diafragma si coaste, si, inainte de nastere, produce unele celule din sange si, dupa nastere, joaca un rol important in imunitate. Splina este o masa de culoare rosu inchis, spongioasa, de marimea unui pumn, care cantareste aproximativ 200 de grame. Splina este un organ limfoid care joaca un rol important in imunitate comparabil cu cea a ganglionilor limfatici, care participa la combaterea infectiei prin producerea de limfocite, anticorpi si fagocite. Dar, spre deosebire de ganglionii limfatici, ea se afla in comunicare directa cu sangele. Prin urmare, este in contact permanent cu toate antigenele circulante, de exemplu cu toate substantele prezente in sange, care sunt capabile de a induce producerea de anticorpi in organism, indiferent de originea lor (bacterii, toxine, celule straine). Ea este implicata, de fapt, in declansarea raspunsului imun al serului de sange de la anumiti agenti infectiosi, cum ar fi pneumococ.

Simptomele sunt: asimptomatice (in cazurile usoare); febra, frisoane, dureri cadranul superior din stanga; stare generala de rau, greata, satietate precoce, varsaturi, dureri in piept, dureri de umar stang.

Cauze si factori de risc

Este un infarct de tip ischemic (alb), de forma triunghlulara cu varful spre hil si baza spre capsula, in care se dezvolta o inflamatie fibrinoasa reactiva. Mai rar infarctul splenic poate avea un caracter hemoragic (rosu), daca apare pe fondul unei staze venoase accentuate. Se soldeaza cu organizarea si cicatrizarea focarului necrotic. Foarte rar se observa ruptura splinei cu hemoragie interna, abces, necroza totala. Infarctul poate fi segmentar, sau poate fi global, care implica intregul organ. Acesta este rezultatul unui compromis arterial sau venos si este asociat cu un grup eterogen de boli.

Diagnostic si Tratament

Infarctul splenic in sine nu este o indicatie pentru operatie. Cu toate acestea, manevre nonoperative garanteaza inchiderea urmarilor, si chirurgia este indicata pentru simptome persistente sau in prezenta unor complicatii, cum ar fi hemoragii, rupere, abces, sau pseudochist persistente. ...