Deficit de atenţie (ADD)
Cap | Neurologie | Deficit de atenţie (ADD) (Disease)
ADD (Attention Deficit Disorder) este o incapacitatea de a controla comportamentul din cauza dificultati în procesarea stimulilor neuronali. Tulburarea de deficit de atentie este unul dintre cele trei subtipuri de deficit de atentie de hiperactivitate (ADHD).
ADD se caracterizeaza în primul rand prin lipsa de concentrare, distractibilitate usoara, dezorganizare, procrastinare, si uitare. Se diferentiaza de alte subtipuri prin letargie - oboseala, si avand mai putine simptome sau deloc de hiperactivitate sau impulsivitate tipica de subtipuri de alte ADHD.
Aceste simptome pot fi observate: nu se acorde o atentie detaliilor, sau greseli din neatentie, atunci cand lucrezi la scoala sau in alte activitati; probleme in pastrarea atentiei focusate în timpul jocului sau sarcini; nu asculta atunci cand cineva vorbeste, uitare, face adesea greseli neglijente atunci lucreaza la proiecte neinteresante sau dificile; dificultati de concentrare pe conversatii, evitarea sau întarzierea începerea proiectelor necesita o gandire mai profunda; obiecte personale dezorganizate, de multe ori distras de activitate sau de zgomot; probleme cu reamintirea programarilor sau obligatiilor, sau neconvenabil schimba planurile în mod regulat.
Cauze si factori de risc
In acest moment, cauza principala a acestei afectiuni nu este cunoscuta, insa s-a demonstrat stiintific ca are la baza o disfunctie neurobiologica a activitatii creierului care se poate amplifica prin comportamentul defectuos al parintilor. Mai mult, s-a constatat ca aceasta tulburare inregistreaza o frecventa in crestere, cu impact pe termen lung daca nu este identificata si tratata in mod adecvat. Afectiunea se transmite genetic. Atat baietii, cat si fetele pot avea acest sindrom, insa este intalnit in mod frecvent la baieti.
Diagnostic si Tratament
Un diagnostic ADD este conditionat de simptomele de insuficienta ce se prezinta în doua sau mai multe setari (de exemplu, la scoala sau locul de munca si la domiciliu). Nu trebuie sa fie, de asemenea, dovezi clare de depreciere semnificativa clinica in functionarea sociala, academica, sau profesionale. Studii recente indica faptul ca medicamente in tratamentul ADHD au tendinta de a lucra bine la persoanele cu tipul predominant neatent. Aceste medicamente includ doua clase de medicamente, stimulente si non-stimulanti. Impreuna cu medicamente, terapia comportamentala este recomandat pentru a îmbunatati abilitatile de organizare, tehnici de studiu sau functionarea sociala.
...