Gust amar (pierderea gustului)


Gura | Otorinolaringologie | Gust amar (pierderea gustului) (Symptom)


Un gust amar in gura cauzat de alti factori decât o substanta amara, reprezinta o tulburare de gust. Un gust constant rau în gura, fie amar, metalic sau dezgustator, se numeste disgeuzie. Lipsa, sau schimbare în gust, de multe ori se produce atunci când ceva interfereaza cu procesul normal de gust. Unele persoane sunt mai sensibile la gustul amar, deoarece acestea pot gusta o substanta amara numita feniltiocarbamida (PTC).

Cauze

Cauzele cele mai frecvente ale unui gust amar în gura includ varsaturi si reflux de acid, desi aceste conditii nu provoaca, în general, un gust amar permanent. Sarcina sau anumite medicamente, cum ar fi antibiotice, pot duce la un gust amar temporar in gura. Simtul gustului poate fi, de asemenea, afectat sau distorsionat definitiv de fumat pe termen lung sau leziuni la nivelul gurii, nasului sau capului.

Alte motive pentru gustul amar din gura pot include: probleme dentare cum ar fi gingivita, infectii gingivale, boli, abcese dentare si pioreea, refluxul de acid, de asemenea, cunoscut sub numele de boala de reflux gastro-esofagian, boli, cum ar fi icter, diabet, cancer, insuficienta renala sau hepatica; igiena orala precara, dezechilibru hormonal, intoxicatii cu metale. Alte cauze pot fi: infectii in urechea medie si infectii respiratorii superioare, radioterapie pentru cancerul de gât si de cap, contactul cu anumite substante chimice, cum ar fi pesticidele, si unele medicamente, inclusiv unele antihistaminice comune sau unele interventii chirurgicale ale urechii, nasului si gâtului.

Disgeuziea este uneori însotita de sindromul arsurii in gura, o afectiune în care o persoana sufera de o senzatie de arsura dureroasa în gura. Desi aceasta poate afecta pe oricine, este cel mai frecvent la femeile de vârsta mijlocie si mai în vârsta.

Diagnostic si Tratament

În scopul diagnosticarii pierderii de gust ar putea fi facuta mai multe teste cum ar fi: examenul fizic de inspectie a gurii, dintilor, urechilor, nasului si gâtului pentru semne de glosita, gingivita, stomatita, carii dentare, rinita si febra fanului, teste de sange - nivelurile ridicate de imunoglobulina si prezenta de anticorpi poate sugera diagnosticul de sindrom Sjogren - de exemplu, factorul reumatoid, anticorpii antinucleari, anticorpii antimitocondriali, anticorpi anti-Ro (SSA).

...